Sari la conținut Salt la bara laterală stângă Salt la Footer

Scurt istoric al comunei

1514

Satul este distrus de iobagi

1667

Conform mărturiilor, Periam mai era compusă doar din 7 case.

1723

Primul val de coloniști germani se stabilesc în Periam.

1749

Al doilea val de coloniști germani se stabilesc.

1761

Mureșul a fost inundat. Vatra satului se mută într-un așezământ sigur.

1756-1765

Se stabilesc noi valuri de coloniști germani, francezi și cehi.

Mijlocul secolului XIX

Este întemeiată așezarea Haulikfalva.

1936

Emil Grădianu despre Periam: Comună mare, cu aspect de orășel, viață ecomomică dezvoltată, important așezământ industrial.

Prima atestare documentară a Periamului datează din 1332, cu numele Priamus, aparținând de județul Cenad, dar localitatea este cu mult mai veche. Proprietarul satului era Bechey Imre, adjunctul lui fiind Blasius de Priamus. La 1514 iobagii răzvrătiți conduși de Gheorghe Doja au distrus-o. Nu mult mai târziu, Banatul fiind cucerit de turci, devine reședință de sangeac. În perioada ocupației turcești, se depopulează foarte mult, astfel încât la 1657, conform mărturiilor istorice, mai avea doar 7 case.

Istoria modernă a localității începe după ce austriecii au eliberat Banatul în 1717. Noua administrația condusă de contele Claudius Florimund de Mercy a pornit atunci un amplu program de colonizare a Banatului, iar la Periam primul val de coloniști germani (șvabi) s-a stabilit începând cu 1723. Ei erau originari din Lorena, Nassau-Siegen și Palatin Trier. În 1749 un nou val de 200 de coloniști a sosit la Periam.

În 1761 a avut loc o inundație puternică a Mureșului, care a determinat mutarea vetrei satului pe un nou amplasament, pe care se găsește și astăzi. Vechea vatră se găsea pe locul fostelor vii. Grupuri mai mici de coloniști s-au așezat aici între 1756-1762, iar ultimul val mai consistent a fost înregistrat între 1764-1765. Atunci au venit 71 de familii de germani, francezi și cehi din Trier, Nassau-Singen, Cehia, Stiria, Lorena și Alsacia.

La mijlocul secolului al XIX-lea episcopul de Zagreb Juraj Haulik, de origine slovacă, a întemeiat așezarea separată Haulikfalva, care mai târziu se va contopi în vatra Periamului. Biserica Haulik din Periam a fost ctitorită de episcopul Haulik și este folosită din anul 2001 de Biserica Română Unită.

În lucrarea Ghidul Banatului din 1936, Emil Grădinariu descria Periamul interbelic astfel:

Comună mare, cu aspect de orășel, peste 5.000 locuitori, majoritate germani, apoi români și puțini maghiari. Sediu de plasă. Viață economică foarte desvoltată, este și un însemnat centru industrial și comercial. Străzile largi, îngrijite, trotuare pavate, lumină electrică, câteva edificii publice impozante. Hotel și restaurant în piața centrală.
Sari la conținut